Am prea mult timp și nu fac nimic

Secundele, minutele, orele trec și la finalul zilei constat că nu am făcut nimic.

23 Jul, 2022

Observ că am intrat într-o anumită rutină zilnică pentru că la finalul zilei reușesc cu deosebită mândrie să bifez încă o zi din calendar. Încă una în care nu am realizat mai nimic.

Devine frustrant deoarece de la o vârstă am început să conștientizez că există două resurse finite de care dispun, timpul și sănătatea. Ambele devin din ce în ce mai prețioase pe măsură ce avansez în viață.

Nenea Albert Einstein ne-a demostrat că timpul este relativ, acum ne întrebăm dacă timpul există. Din moment ce îl simt cu mi se scurge printre degete, pentru mine există, nu am cum să fac plinul de combustibil sau să mă întorc în trecut (oare există trecutul?) și să rezolv lucruri.

De Luni până Vineri, cea mai mare parte a zilei o petrec câștigându-mi existența apăsând de zor butoanele calculatorului. De acasă (remote). Lucrez așa cu mulți-mulți ani înainte ca asta să fie la modă. Și nu m-aș întoarce într-un birou niciodată, poate pentru o sumă consitentă (dar am mari dubii că m-aș putea readapta după +10 ani de lucrat de acasă).

Restul orelor le petrec împreună cu jumătatea mea mai frumoasă și pierzând timpul cu câte o sesiune de jocuri, citit tot felul de articole pe net, browsing și sperând că nicio furtună solară nu o să spună stop tehnologiei sau civilizației.

Inevitabil vine clipa în care Moș Ene mă trimite la nani și la fel de inevitabil, până să adorm mă enervez că nu am făcut nimic notabil/diferit dar îmi promit că mâine o să fac.

Ceva trebuie schimbat.

Deocamdată tot ce pot face pentru a avea în timp o măsură a folosirii acestuia (timpul meu) cât de cât mulțumitoare este păstrez un ritm cu scrisul în acest blog. Dacă nu scriu nu înseamnă că nu am făcut nimic, pot să mă uit pe blog și cantitatea de articole o să schimbe realitatea.